Philadelphia 76ers l-au învins pe New York Knicks cu 98-93 vineri seara, în a patra înfrângere a echipei din acest sezon. Gazdele au controlat jocul în fața unui public care a scandat „MVP” pentru Tyrese Maxey, iar Josh Hart a părăsit terenul cu o vânătaie sângerândă pe cap.
Knicks, campioanele en titre, au pierdut ritmul pe care îl aveau în playoff-ul trecut, când au câștigat 15 din ultimele 16 meciuri, inclusiv 13 consecutiv. De data aceasta, ei nu au mai reușit să preia controlul. Nu au primit trei puncte de la Josh Hart, Miles McBride sau Jalen Brunson după pase bune. În schimb, Maxey a pătruns pe la coș pentru un dunk ușor, iar LeBron James a marcat un tip-in care a pecetluit victoria.
Dacă „ușor” era cuvântul potrivit pentru primăvara Knicks, lucrurile s-au schimbat radical de atunci. În afara terenului, echipa este asediată de vești despre negocierile de prelungire a contractelor, puse pe pauză pentru vedetele sale până la finalul sezonului, și de o controversă legată de inelul de campioni. Pe teren, Knicks au un bilanț de 3-4, ocupă locul 22 în atac și au reușit doar 35,7% din aruncările de la distanță, ușor peste media ligii.
Echipa care nu mai inspiră teamă
Începutul de sezon arată o echipă care pare să joace două meciuri diferite în aceeași seară, uneori chiar în același sfert. Înainte, când Knicks porneau într-una din acele serii devastatoare de atac eficient și apărare sufocantă, adversarii abia așteptau să se termine. Acum, adversarii așteaptă doar să apară o breșă.
„Un lucru pe care îl văd: când avem serii de genul acesta, începem să arătăm ca echipa de altădată. Apoi devenim puțin prea comozi”, a spus Brunson după înfrângerea cu 111-102 în fața Orlando Magic, din 25 octombrie. „Trebuie să continuăm să apăsăm pe accelerație și să executăm așa cum am făcut anul trecut.”
Antrenorul Mike Brown nu neagă că echipa a pornit lent. Misiunea sa de a conduce echipa spre un nou titlu este deja grea. Perioada de egalitate din ultimii opt ani, în care au existat opt campioane diferite, este cea mai lungă de acest fel din istoria NBA. Doar Thunder, campioana din sezonul trecut, a reușit să depășească runda a doua în încercarea de a-și apăra titlul.
Ar putea fi vorba de competitorii care prind din urmă Knicks sau de incertitudinea contractelor, care își face simțită prezența într-un mod foarte uman. Brown, însă, se concentrează pe termen lung și nu pe panica ce poate apărea după un început de sezon nefericit.
„Este un sezon nou. Este o echipă nouă și vom avea provocări în față”, a spus Brown. „Este ca și cum ai urca un munte. Uneori mergi 100 de metri, dar poate ești împins înapoi cu 5 metri.”
„Te regrupezi ca echipă și găsești modul de a merge înainte în direcția corectă, asigurându-te că îmbrățișăm procesul.”
Hart, centrul emoțional al echipei
Nu este neobișnuit să-l vezi pe Hart supărat după un meci slab sau o serie proastă. Dincolo de relația de tip „polițist și partener” cu Brunson, el este centrul emoțional al echipei de când a ajuns la Knicks, în 2023, la termenul limită al tranzacțiilor.
Când Knicks au pierdut trei meciuri consecutiv la finalul sezonului trecut, culminând cu o înfrângere cu 17 puncte pe terenul Rockets, în Houston, Hart a spus lucrurilor pe nume. A declarat că meciul următor, de la Memphis, era unul pe care echipa trebuia neapărat să îl câștige.
„Nu mergem în direcția corectă”, a spus el atunci.
Knicks au răspuns câștigând următoarele cinci meciuri, iar înainte de ultimul meci al sezonului regulat și-au odihnit titularii, pregătind astfel seria dominantă din playoff.
Hart nu se sfiește să spună lucrurilor incomode. Dar, cu contractul său atârnând în aer, se va abține oare să ridice probleme dacă va fi nevoie?
„Garantez că voi fi aici, cu picioarele pe pământ”, a declarat Hart. „Nu cred că voi ajunge vreodată să mă cred mai presus de alții.
Suntem în New York. Totul depinde de meciul următor. Câștigăm zece meciuri la rând și, dacă pierdem următorul, sunt gata să dea foc orașului. Știm cum stau lucrurile. Asta este partea grea a jocului în New York.”
Antrenorul celticilor din Boston, Joe Mazzulla, a cărui echipă le-a oferit Knicks a doua înfrângere din acest sezon, înțelege cât de greu este să treci peste o înfrângere.
„Nu cred că războaiele psihologice se termină după un meci. Continuă atâta timp cât ești în joc”, a spus Mazzulla. „Fiecare echipă aduce cu sine cicatrici din trecut.”
Brown a indicat apărarea individuală, indecizia în atac și jucătorii care stau nemișcați când jocurile se destramă drept cauze ale începutului lent. Potrivit NBA.com, Knicks se află doar în urma celor de la Houston Rockets și Charlotte Hornets ca frecvență a șuturilor din ultimele secunde ale intervalului de 24 de secunde (patru secunde sau mai puțin). Eficiența lor în aceste situații, de 28,8%, îi plasează doar în urma celor de la Portland Trail Blazers. Anul trecut, Knicks au fost cei mai buni din ligă la acest capitol.
De obicei, acesta este momentul lui Brunson, așa cum s-a întâmplat atât de des în playoff. Dar magia nu a fost prezentă la începutul acestui sezon.
Revenirile care pot deveni o capcană
Knicks nu au mai reușit să revină din deficite mari așa cum au făcut în sezonul trecut, când au recuperat diferențe de cel puțin zece puncte în șase meciuri de playoff. Cea mai mare revenire a fost cea de 29 de puncte împotriva celor de la San Antonio Spurs, în Game 4 al finalei, o victorie care le-a adus titlul.
Și-au creat oare o falsă siguranță cu toate acele reveniri improbabile? Se vor adânci într-o groapă din care nu vor mai putea ieși și care este prețul unui astfel de joc constant?
„Am spus în trecut că este important să înveți din victorii; evident, înveți și din înfrângeri”, a spus Brunson vineri, la Philadelphia. „Au existat multe momente în care am învățat ce putem face când eram în urma adversarului. Și în același meci am făcut ajustări, astfel încât nu mai eram în urmă. Trebuie să jucăm 48 de minute complete.”
Echipa celor de la 76ers, care încă își construiește chimia după ce a adus în vară pe LeBron James și Jaylen Brown, a expus ceea ce pare să fie punctul slab al Knicks: viteza.
„Uneori ne ia puțin mai mult să intrăm în joc. Fie că este vorba de ritm, fie de oboseală”, a spus Hart. „Nu trebuie să ne bazăm pe aceste reveniri, pentru că sunt epuizante.
Cu toții simțim oboseala. Trebuie să ne luptăm cu ea. Suntem la șase meciuri de la început, trebuie să găsim modul în care corpul nostru să fie pregătit. Mental suntem acolo; trebuie să găsim și fizic.”
Când Brunson a fost întrebat despre aceasta, a răspuns cu o glumă: „Josh spune că simte oboseala? Josh e bătrân.”
Brunson și Hart nu sunt singurii care poartă aceste cicatrici. Lui Mikal Bridges i-au trebuit patru meciuri până să marcheze de la distanță și șapte meciuri până să execute prima aruncare liberă. Brunson, desemnat MVP al finalei, are cele mai slabe procente din carieră la aruncările din joc și de la distanță.
Brown alternează între Andre Drummond și James Wiseman ca pivoți de rezervă, în încercarea de a înlocui pe Mitchell Robinson, care a semnat un contract de agent liber cu celticii, după ce Knicks, preocupați de costuri, nu au reușit să îl păstreze. Pierderea lui Robinson se simte mai ales în eficiență: în sezonul 2025-2026 a reușit 72% din aruncările din joc, în timp ce Drummond a tras cu 47% sezonul trecut și are doar 46% în acesta. Wiseman este 0 din 5 la aruncările din joc.
McBride a spus că nu este doar responsabilitatea lui Brunson și a lui Hart să ia cuvântul; echipa este suficient de conștientă și matură pentru a avea conversații dificile.
„Este deschis”, a declarat McBride. „Oricine poate să își asume responsabilitatea, fie că sunt jucătorii de pe bancă sau titularii. Asta e ceea ce ne definește: chimia noastră este foarte bună și avem multă încredere unii în alții, pentru că ne vedem depunând mult efort.”
Brown, la rândul său, nu se teme să vorbească deschis. Anul trecut, când Knicks erau în pericol în prima rundă, conduși cu 2-1 de Atlanta Hawks, Brown l-a provocat pe Towns să ia mai multă minge și să fie mai agresiv. Lucrurile s-au schimbat complet, iar echipa a ajuns la o serie record de victorii în playoff.
„Voi fi sincer”, a spus Brown la începutul lunii octombrie. „Dacă există ceva în fața noastră, nu sunt un susținător al ideii de elefant în cameră. Voi aborda subiectul. Nu-mi pasă dacă este vorba de Jalen, KAT sau OG [Anunoby].”
Knicks nu-i vor surprinde pe nimeni de data aceasta. Iar bilanțul de 3-4 îi plasează pe locul 8 în Conferința de Est.
Poate și pentru a-și păstra echilibrul, Brown evaluează sezonul în intervale de cinci meciuri. Brunson consideră că prima lună de joc sau cam așa ceva va fi revelatoare.
„Cred că toată lumea din Est se cunoaște”, a declarat Towns pentru ESPN. „Acesta este al treilea an în care suntem împreună, așa că este ceva rar. Este unul dintre avantajele noastre.”
El a făcut o comparație cu venirea lui James la Miami Heat, în vara lui 2010, și cu modul în care aceasta a schimbat atmosfera din Est pentru întregul deceniu.
„Până la urmă, oamenii știau că atunci când LeBron și big three erau acolo, trebuia să mergi și să îi învingi”, a spus Towns. „Toată lumea își dă ce are mai bun atunci când joacă împotriva New York Knicks. Trebuie să protejezi tricoul, orașul, cu orice preț.”
Inelul, o controversă care nu dispare
Brown a păstrat o figură impasibilă când a fost întrebat dacă a primit inelul de campion, subiect care se adaugă unei serii de titluri mai puțin măgulitoare de la câștigarea titlului, în iunie.
De mai bine de o săptămână se știa că asistenții antrenorului de la Knicks nu au primit inelele de campioni în seara deschiderii sezonului. În plus, unii angajați care nu primiseră încă inelele au primit un e-mail de tip phishing, trimis din partea securității Madison Square Garden, în care se afirma că „Inelul tău de campion pentru angajați a sosit”.
„Nu voi vorbi despre chestiunea inelului, după cum vă puteți imagina”, a spus Brown, în ciuda speculațiilor potrivit cărora cutia cu inelul pe care i-a fost înmânată era goală sau conținea inelul altcuiva. „Nu voi intra în detalii.”
Este în firea lui Brown. În primul său an ca antrenor al Knicks, talentul său a fost capacitatea de a evita scandalurile și de a conduce echipa către primul titlu în 53 de ani.
Brown știe că drumul spre un alt inel va fi și mai greu. A văzut asta îndeaproape când era asistent antrenor la Golden State Warriors, care l-au adus pe Kevin Durant într-o echipă care câștigase 73 de meciuri în sezonul regulat anterior. Warriors au trecut ușor prin playoff-ul din 2017, câștigând primele 15 meciuri, dar în sezonul următor aproape că au fost eliminați din finala Conferinței de către Rockets.
Și asta s-a întâmplat înainte ca regulile NBA să facă mai greu pentru echipe să își mențină dominația.
Mai mult, faptul că echipele care au reușit să își apere titlul din anul 2000 încoace au fost conduse de LeBron James, Shaquille O’Neal, Kobe Bryant și Stephen Curry, jucători care se numără printre cei mai mari din istorie, spune multe.
În mod potrivit, Mazzulla înțelege drumul pe care îl parcurge Brown. După un sezon cu 64 de victorii, încheiat cu o serie de 16-3 în playoff și cu titlul din 2024, celticii lui Mazzulla au continuat cu 61 de victorii în 2025, intrând în playoff drept campioni en titre, pe care mulți îi considerau șanse mari să își apere titlul.
Însă au dat peste Knicks în semifinalele Conferinței de Est, iar uzura ultimilor câțiva ani a început să se vadă. Jayson Tatum a fost cea mai mare victimă, rupându-și tendonul lui Ahile drept în Game 4, pe teren din New York, în timp ce încerca disperat să readucă Celtics într-o serie din care rămăseseră în urmă.
„Acesta este nivelul competitiv în care ești. Odată ajuns acolo, trebuie să te păcălești ca și cum nu ai mai fost niciodată”, a spus Mazzulla. „Dar, în același timp, la doi ani distanță, fiecare înfrângere doare mai mult decât acum trei ani. Trebuie să te tratezi ca și cum ai fi mai disperat decât toți ceilalți.”
Meciurile suplimentare se adună, la fel ca ritmul amețitor al NBA de astăzi. Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care campioana din 2025, Thunder, se confruntă cu patru jucători de rotație afectați de accidentări grave, care le-ar putea compromite sezonul. La fel ca Celtics lui Mazzulla, care au ajuns în finală în 2022 înainte de victoria din 2024, Thunder au acumulat mai multe runde lungi în playoff, o problemă cu care se confruntă și această echipă a Knicks.
Brunson a jucat 61 de meciuri de playoff de când a ajuns la New York, dintre care 37 în ultimele două sezoane. La fel și Hart. Anunoby s-a alăturat Knicks acum trei ani și a jucat 44 de meciuri de playoff cu echipa, iar 71 în total, încă din perioada de la Toronto. Towns a ajuns în finala Conferinței cu Minnesota înainte de a fi tranzacționat la Knicks, având 53 de meciuri în ultimele trei playoff-uri.
Factura ar putea veni mai repede decât se aștepta oricine.
Contracte în suspans
Knicks se află în limbo contractual cu trei jucători cheie, după ce au suspendat toate negocierile de prelungire pe 9 octombrie. Proprietarul James Dolan a declarat în vara aceasta că New York nu va depăși pragul punitiv al celui de-al doilea apron pentru a păstra echipa unită.
Hart are o opțiune de echipă, iar în ziua presei a spus că nu au existat discuții despre un contract nou. Towns este eligibil pentru un contract de patru ani, în valoare de 276 de milioane de dolari. Înainte de suspendarea discuțiilor, oferta Knicks era de 200 de milioane de dolari, ceea ce reprezintă o reducere față de salariul actual (patru ani, 220,4 milioane de dolari).
Towns spera la o prelungire la începutul sezonului trecut și nu a primit-o. Dezamăgirea sa a fost discretă, dar a jucat un sezon regulat cu suișuri și coborâșuri, în timp ce el și Brown se străduiau să fie pe aceeași lungime de undă. Apoi, în playoff, totul s-a așezat.
„Chiar am făcut totul anul trecut”, a declarat Towns. „Ești în New York, trebuie să treci prin distrageri; asta vine odată cu jocul aici. Există multă presiune și mult zgomot.”
„Dar atâta timp cât vestiarul acesta, care a dovedit că poate, rămâne unit și continuă să creadă și să se sprijine unii pe alții când lucrurile devin grele, putem realiza ceva special.”
Towns a adus în discuție seria proastă de după ce Knicks au câștigat NBA Cup în sezonul trecut, o perioadă de 2-9, între 31 decembrie și 19 ianuarie, drept dovadă că echipa este construită să facă față adversității.
„Nu am arătat cea mai bună versiune a noastră și am auzit de asta”, a spus Towns. „Echipa a continuat să se sprijine unii pe alții, în loc să se despartă și să se separe. Ne-am apropiat din ce în ce mai mult.”
La Philadelphia, Towns a spus: „Trebuie să găsim modul de a fi echipa magică de anul trecut. Nu vrei să aștepți să găsești din nou magia. Fulgerul nu lovește de două ori.”