Jokic pornește sezonul 2026-27 cu un start lent, iar Nuggets se confruntă cu o întrebare alarmantă: cine vor fi dacă sârbul nu mai joacă constant la nivel de MVP? Până acum, Denver arată ca o echipă mediocră, care încă își caută prima victorie convingătoare împotriva unor adversari de top.
Timp de aproape un deceniu, speranțele Nuggets la titlul NBA au depins de capacitatea echipei de a construi un lot suficient de bun în jurul lui Nikola Jokic. Drumul a avut momente memorabile: evoluția lui Jamal Murray până la un adevărat sidekick, transferul care a schimbat franciza pentru Aaron Gordon în 2021 și ascensiunea lui Christian Braun și Bruce Brown în drumul spre titlul din 2023. De atunci, Nuggets, cu plafonul salarial atins, și-au pierdut treptat talentul și nu au mai ajuns în finalele de conferință în ultimele trei sezoane.
Atenția constantă asupra echipei de sprijin a Denverului este o consecință a fiabilității lui Jokic. Centrul sârb a fost cea mai constantă vedetă a NBA în anii 2020: a terminat pe primul sau al doilea loc în votul pentru MVP șase sezoane la rând, a fost pe primul loc în Player Efficiency Rating (PER) timp de șase sezoane consecutive și a dus Denverul la opt participări consecutive în playoff și la patru sezoane consecutive cu peste 50 de victorii.
Dar Nuggets se confruntă acum cu o întrebare serioasă la începutul sezonului 2026-27: cine sunt ei dacă Jokic nu joacă constant la nivel de MVP? Până acum, Denver arată ca o echipă mediocră, care încă își caută prima victorie convingătoare împotriva unor adversari de top.
Jokic părea pregătit să-și prelungească seria de jocuri excepționale. Are doar 31 de ani și venea dintr-un sezon în care a avut o medie de triplu-double și a condus cel mai eficient atac din NBA. În septembrie, a ocupat primul loc în clasamentul anual al celor mai buni 100 de jucători ai ligii, iar el a anunțat jurnaliștii că intenționează să semneze o prelungire de contract cu Nuggets vara viitoare.
Când, într-un meci de pregătire din octombrie, Jokic i-a oferit lui Cameron Johnson o pasă îndrăzneață, între picioare și peste teren, pentru un șut de trei din colț, a fost tentant să crezi din nou în șansele Nuggets și să uiți de eliminarea demoralizantă din turul întâi al playoff-ului din aprilie, în fața celor de la Minnesota Timberwolves.
Nu exista un motiv evident să credem că nivelul de joc al lui Jokic va scădea, dar el a avut momente în care nu a reușit să-și atingă standardul ridicat în primele două săptămâni de sezon regulat. Dacă tendința continuă, Denver va intra într-o criză existențială.
De ce nu mai este același Joker
Deși toate avertismentele despre „eșantionul mic” sunt valabile, Jokic a început lent. În primele șapte meciuri, are un procent de 50,4% din câmp, cel mai slab din sezonul 2017-18, și un minim al carierei de 21,9% de la trei puncte. PER-ul său de 26,1 este cel mai scăzut de la sezonul de debut, din 2015-16, iar media de 23,4 puncte pe meci este cea mai mică din 2019-20.
Motivele de îngrijorare sunt și mai mari dacă analizăm detaliile. Distanța medie a șuturilor sale este de 12 picioare, egalând cea mai mare valoare din carieră, pentru că doar 16% dintre șuturi vin din zona coșului, un minim al carierei, în timp ce 25% vin de dincolo de linia de trei puncte, aproape un maxim al carierei. Între timp, ratele sale de aruncări libere și de recuperări în atac au scăzut considerabil față de sezonul trecut și se îndreaptă spre minimele carierei.
Jokic este încă singurul jucător din ligă cu medii de 23 de puncte, 9 recuperări și 9 pase decisive, dar eficiența și forța sa sunt clar sub nivelul producției statistice. Momentan, Jokic ocupă locul șase în ligă la PER și locul 15 la win shares, după ce sezonul trecut ocupa primul, respectiv al doilea loc la aceste clasamente.
Deși un Jokic dominant a condus Nuggets la o victorie categorică în fața celor de la Raptors, miercuri, el nu și-a menținut acest nivel de impact asupra rezultatelor sau controlul asupra zonei de joc de la un meci la altul. Prin urmare, atacul Nuggets nu arată ca fabuloasa mașinărie la care ne-am obișnuit.
Victoria cu Raptors, în care Jokic a marcat 32 de puncte, a luat 10 recuperări și a oferit 11 pase decisive, a dat speranțe că el doar își dozează forțele pentru un sezon lung și că slaba precizie de la distanță este o criză temporară. Antrenorul Nuggets, David Adelman, și-a exprimat săptămâna aceasta încrederea că jocul lui Jokic se va îmbunătăți cu timpul.
„Unele dintre șuturile la care suntem obișnuiți și pe care [Jokic] nu le ratează niciodată, fie că vorbim de un jump hook sau de un șut de la 15 picioare, toate astea vin”, a spus Adelman după înfrângerea de luni în fața celor de la Portland Trail Blazers.
„Este un eșantion de doar șase meciuri al unuia dintre cei mai eficienți jucători ofensivi din câte au existat vreodată. Pun mâna în foc pentru asta.”
De ce nu mai sunt aceiași Nuggets
Lotul Denverului, dominat de câțiva jucători de top, nu a fost construit pentru a compensa o eventuală scădere a lui Jokic. Nuggets au un bilanț de 4-3 la început de sezon, inclusiv 0-3 împotriva echipelor cu bilanț pozitiv, și au auzit fluierături de la propria galerie de pe Ball Arena. „Cred că fanii care ne-au fluierat… nu mai sunt bineveniți”, a spus Jokic după victoria Denverului în prelungiri împotriva celor de la New Orleans Pelicans, în prima partidă acasă.
Dificultățile individuale ale lui Jokic au scos la iveală defectele din jurul lui. Gordon nu se mișcă bine după ce a ratat mai mult de jumătate din sezonul trecut din cauza unei accidentări, Johnson continuă să joace sub nivelul așteptat, iar o a doua linie reînnoită, condusă de DeMar DeRozan, în vârstă de 37 de ani, a fost depășită în punctaj în mod regulat.
Pentru că Jokic se îndepărtează de coș în atac la începutul sezonului, Nuggets ocupau locul 26 la punctele din zona de joc înainte de demolarea celor de la Raptors. Aceasta este o problemă potențial serioasă, deoarece Denver se clasează și pe locul 28 la numărul de șuturi de trei puncte încercate pe meci. Adelman vrea îmbunătățiri în ambele direcții: va continua să facă un „efort concertat” pentru a-l implica pe Jokic în joc spate la coș și îi încurajează pe jucătorii secunzi să „tragă mai multe trei”.
Însă formula câștigătoare de lungă durată a Nuggets, un atac de elită care compensează o apărare mediocră, pare acum fragilă. Deși Murray a început bine, atacul Denverului ocupă locul 11 înainte de meciul de joi. Nuggets nu au mai fost pe afară din top 10 din momentul în care Jokic era rookie.
„Este prea multă responsabilitate pentru [Jokic și Murray]”, a spus Adelman luni. „Am încredere totală în ceilalți. Ei trebuie să aibă încredere în ei înșiși.”
Rolul lui Adelman presupune să-și păstreze încrederea în jucătorii de rezervă, dar lucrează cu o bancă severă, cu foarte puțină experiență.
Rookie-ul Trevon Brazile a fost o surpriză plăcută, dar jucătorii de rezervă cu salarii mici, Marvin Bagley III, Bryce Hopkins, Alpha Diallo și Cam Whitmore, au totalizat doar câteva apariții în playoff. Între timp, transferurile din vară, DeRozan și Tyus Jones, sunt de mai mulți ani departe de orice impact real în playoff.
Toate aceste fețe noi arată cât de puțini oameni cheie au rămas din echipa de campioană din 2023. Denver l-a demis pe directorul general Calvin Booth și pe antrenorul Michael Malone la mai puțin de doi ani după titlu, iar Jokic, Murray, Gordon, Braun și pivotul rar folosit Zeke Nnaji sunt singurii jucători rămași din lotul sezonului 2022-23.
Denverul a încercat să-i înlocuiască pe Brown, Michael Porter Jr. și Peyton Watson cu alternative mai ieftine, pentru că Jokic, Murray și Gordon au contracte importante. Dar aceste eforturi s-au dovedit în mare parte nereușite. În aceeași ordine de idei, istoricul alegerilor de draft ale Nuggets are mai multe ratări decât reușite.
În loc să-și întărească echipa de sprijin a lui Jokic cu un val de tineri talentați, Denver s-a mulțumit în fiecare vară cu noi jucători liberi, aruncați la întâmplare. Russell Westbrook, Tim Hardaway Jr., Jonas Valanciunas, DeAndre Jordan și Reggie Jackson au trecut prin Denver în ultimii ani, fără un impact notabil.
Puse cap la cap, nu este de mirare că banca Denverului ocupă locul 28 la punctaj și locul 23 la rating net. Aceasta este o povară reală pe care Jokic trebuie să o compenseze, chiar dacă își recapătă forma de top.
De ce Denverul nu are opțiuni reale de îmbunătățire
Ca lucrurile să fie și mai grele, criza de plafon salarial a Denverului nu se va diminua prea curând.
Dacă Jokic semnează o prelungire vara viitoare, în valoare de până la 360 de milioane de dolari pe cinci ani, el va intra pe termen lung în bugetul echipei, alături de Murray și Gordon, care au contracte până în sezonul 2028-29. Prelungirea pe cinci ani, de 125 de milioane de dolari, a lui Braun, care a intrat în vigoare chiar în acest sezon, este un alt factor care afectează discret sănătatea financiară a Nuggets.
Ar avea dificultăți să obțină valoare prin tranzacții care îi includ pe Gordon și Braun, având în vedere salariile lor, iar nu își pot permite să-l piardă pe Murray, dată fiind jocul său solid și recordul său. Niciunul dintre jucătorii mai tineri ai Denverului nu a jucat suficient de bine pentru a aduce o contraprestație semnificativă într-o tranzacție.
Mai important, dacă impactul lui Jokic continuă să rămână în urmă, Nuggets vor trebui să ia în calcul negocierea, în loc să-i ofere pur și simplu o prelungire maximă, cu o valoare medie anuală record de 72 de milioane de dolari.
Jokic a rezistat până acum presiunii de a regândi lotul și nu a dat niciun semn că vrea să plece din Denver.
Cât timp superstaruri precum LeBron James, Kevin Durant și Giannis Antetokounmpo și-au schimbat echipele în ultimii ani, sperând să-și crească șansele la titlu, Jokic ar putea urma întotdeauna modelul lui Dirk Nowitzki. Nowitzki a dus Dallas Mavericks la titlul din 2011, apoi a mai petrecut opt sezoane cu franciza, deși nu a mai câștigat niciodată o serie de playoff.
Ca și în cazul Dallasului cu Nowitzki, Denverul are multe motive să-i recompenseze loialitatea lui Jokic pe măsură ce îmbătrânește. Dar acest sezon a arătat o imagine a viitorului incert al organizației: Jokic poate ascunde toate problemele Nuggets doar când joacă la nivel de MVP.
Când nu o face, planul Denverului începe să se destrame.