
Stephen Curry și-a rupt oblicul în primul sfert al meciului de la Houston, iar echipa Golden State Warriors se pregătește să joace aproape o lună fără cel mai important jucător al său. Înainte să părăsească terenul, Curry mai încercase să joace câteva posesii cu accidentarea, chiar a marcat un coș de trei puncte în fața lui Amen Thompson, după care a ieșit spre vestiare strigând de durere.
În primul meci fără el, Warriors au primit o lecție dură de la San Antonio Spurs, care au pornit cu un avantaj de 18-0 și au câștigat cu 38 de puncte diferență. Trei nopți mai târziu, New Orleans Pelicans, o echipă aflată într-o perioadă proastă, și-au încheiat seria de șase înfrângeri consecutive, învingând Warriors cu 21 de puncte luni seara. Rezultatele au ridicat din nou întrebări despre capacitatea echipei de a rezista o lună fără Curry și, pe termen lung, despre viitorul ei fără el.
După meciul din Houston, Curry a plecat din deplasare pentru a-și recupera oblicul în San Francisco, alături de Rick Celebrini, responsabilul medical al echipei. Asta înseamnă că va rata mai multe săptămâni de baschet, într-o carieră care nu mai are multe de oferit.
„Este greu pentru că face parte din mortalitatea ta”, a spus Curry despre reamintirile constante ale înaintării în vârstă. „Mortalitatea din baschet.”
Un sezon marcat de genunchi
Problemele au început în ianuarie. Curry jucase în continuare la un nivel ridicat și fusese desemnat titular pentru al 11-lea an consecutiv la All-Star, având în medie 27,2 puncte pe meci, cu o eficiență excepțională. Warriors aveau un bilanț de 25-21. Însă coechipierul său, Jimmy Butler, își rupsese ligamentul încrucișat anterior din genunchiul drept cu o săptămână înainte, iar Curry, la 37 de ani, trebuia să facă față unor scheme ofensive mai încărcate și unei sarcini mai mari în atac. În timpul unui antrenament într-o sală goală din centrul orașului Minneapolis, genunchiul său drept a început să-l deranjeze.
„Atunci am început să fiu îngrijorat”, a spus Curry. „Pur și simplu nu mai era în regulă.”
A jucat în continuare, deși fusese inițial trecut pe lista de incerți. A marcat 26 de puncte cu Timberwolves, a stat o partidă pe bancă, apoi a înscris 27 de puncte la Utah, încheind deplasarea, iar după întoarcerea acasă a adunat 23 de puncte în fața celor de la Detroit Pistons. Durerea și îngrijorarea nu i-au trecut însă niciodată.
„În meciul cu Detroit, mi-a luat tot ce aveam ca să merg în teren și să-mi spun că pot juca în seara aceea”, a povestit Curry. „Practic, m-am prefăcut primele, nu știu, 25 de minute.”
Scanările efectuate după meciul cu Detroit, din 30 ianuarie, nu au arătat nicio leziune structurală. Celebrini a recomandat odihnă, iar echipa a stabilit oficial un diagnostic de sindrom de durere patelofemurală, cunoscut popular drept „genunchiul alergătorului”, o problemă cauzată de suprasolicitare.
Curry a crezut inițial că va lipsi o săptămână. Spera să joace la All-Star din 2026, de la Los Angeles, care avea loc peste două săptămâni, și plănuia chiar să-l convingă pe fostul său coechipier Klay Thompson să participe la concursul de trei puncte. Speranțele s-au risipit pe măsură ce problema a persistat. În Los Angeles, a încercat un antrenament de test, având intenția să joace primul meci după pauza All-Star, cu Boston Celtics, dar a renunțat după câteva mișcări cu intensitate mai mare.
„Sabrina [Ionescu] îmi lua mingile de la recepție”, a spus Curry. „Am vrut să forțez, dar anumite direcții de mișcare nu au mers deloc.”
Cele mai grele zile
Absența prelungită, care a cuprins 27 de meciuri în 65 de zile, a atins cel mai jos punct pentru Curry în două zile consecutive, la sfârșitul lunii martie. Primul episod a avut loc la Atlanta. În dimineața de după înfrângerea în fața Hawks, care i-a coborât pe Warriors la 33-38, Curry trebuia să participe la un scrimmage pentru a-și testa genunchiul. Echipa anunțase chiar acest lucru, dar testul nu a avut loc niciodată.
„Acela a fost adevăratul eșec”, a spus Curry, clătinând din cap. „Nici măcar nu am ajuns în punctul în care să pot juca. Chiar și exercițiile simple de șuturi au fost mai rele decât înainte.”
A doua zi, Warriors au câștigat în prelungiri în fața celor de la Dallas Mavericks, o victorie care a fost umbrită când Moses Moody, aripă în al patrulea sezon, și-a rupt tendonul rotulian în timp ce încerca un dunk, la aproximativ 7,5 metri de banca echipei, unde se afla Curry. Moody a părăsit terenul pe targă.
„L-am văzut cum a căzut, și pe Jimmy [Butler] cum a căzut în ianuarie. Te uiți la calendar”, a spus Curry. „Apoi începi să te gândești la partea existențială. Va trebui să mă confrunt cu asta tot restul carierei? Va fi ceva care va… care-i cuvântul… care va reduce ceea ce pot face pe teren?”
Cea mai dificilă problemă, a explicat Curry, a fost o contuzie osoasă dezvoltată în genunchi din cauza unui cartilaj „deteriorat”, care apăsa pe zone greșite ale articulației. Circulația sângelui în zonă era redusă, ceea ce încetinea vindecarea.
„Practic, stagna”, a spus Curry. „Nu mergea nici într-o direcție, nici în cealaltă.”
Curry a simțit în cele din urmă suficientă ameliorare pentru a reveni în șase meciuri, între 5 și 17 aprilie, marcând 35 de puncte în memorabila victorie a echipei în fața celor de la LA Clippers, din turneul play-in. Chiar și atunci, el a avertizat că problema genunchiului a creat o „nouă normalitate” pentru el. Îmbrățișarea lungă pe care a împărtășit-o cu Steve Kerr și Draymond Green în noaptea eliminării din Phoenix a stârnit întrebări despre viitorul lui Kerr și a reamintit cât de aproape sunt cu toții de linia de sosire.
Vara de recuperare și noua abordare
Performanța lui Curry de la sfârșitul sezonului i-a oferit un imbold psihologic înainte de vara în care trebuia să-și schimbe modul de lucru. „Să reduc intensitatea generală”, a spus Curry. „Ideea, tema lui Rick, era că fiecare antrenament din vara asta trebuia să mă lase cu sentimentul că mai pot da ceva, în loc să mă epuizez complet.”
Pentru Curry, acest lucru este dificil. Și-a construit reputația de cel mai bun shooter din lume și și-a prelungit cariera până la sfârșitul anilor 30 prin efort excesiv, perfecționându-și șutul, consolidându-și corpul și menținându-și forma fără pauză. La 38 de ani, echipa medicală i-a cerut în sfârșit să încetinească.
„Stă mai mult pe scaun”, a spus Kerr. „Se bazează pe faptul că și-a construit un nivel de talent incredibil, care nu-l va părăsi. Apoi, a găsit o modalitate de a rămâne foarte în formă fără să-și solicite genunchii și gleznele. Merge pe bicicletă, folosește banda de alergare sub apă. Este creativ.”
Curry a glumit că golful a fost cea mai bună rețetă de vară, dar a recunoscut că există un adevăr în asta. A înlocuit câteva zile solicitante pe teren cu zile mai relaxate pe terenul de golf.
„Există un element de recuperare activă”, a spus Curry. „Mersul pe terenul de golf îți relaxează genunchiul într-o oarecare măsură. Îți menține corpul în mișcare fără să-i ceri prea mult.”
Din perspectivă strict baschetbalistică, Curry nu a considerat că organismul său era la fel de pregătit ca în trecut pentru cantonamentul și pregătirea de dinainte de sezon. Celebrini l-a ținut mai des departe de antrenamente în octombrie. În al doilea meci al sezonului, a ratat 10 din 15 șuturi și a avut dificultăți în final, când Warriors au pierdut un avans de 12 puncte în fața celor de la Memphis Grizzlies.
„Probabil nu era încă pregătit fizic să închidă meciul cu Memphis”, a spus Kerr. „Dar beneficiile pe termen lung sunt mai puțină uzură. Așa că suntem de acord. Liga n-a fost niciodată mai rapidă, mai atletică, jucătorii aleargă tot timpul, acoperă mult teren.
Comparativ cu Steve Nash sau John Stockton, alți jucători de același calibru care au jucat și la 38, 39, 40 de ani, jocul este mult mai greu acum.”
În perioada de vârf, Curry se număra printre liderii ligii la distanța parcursă pe meci. Datele de urmărire arătau că, la începutul anilor 30, parcurgea între 2,3 și 2,6 mile pe meci, în medie.
Această cifră a scăzut. Warriors îi reduc minutajul la aproximativ 28 de minute pe meci, nu l-au autorizat să joace în ambele reprize ale seriilor de meciuri consecutive și au adus în vara aceasta ajustări ofensive care îi ușurează sarcina. În primele 10 meciuri, datele de urmărire îl arată parcurgând în medie 1,9 mile pe meci.
„Stă mai mult pe loc și mai des”, a spus Kerr. „Nu mai facem atât de multe seturi de mișcare la care alergam înainte, când venea de după un triplu blocaj și trecea de pe partea forte pe partea slabă și înapoi.”
Curry a recunoscut că minutajul redus și zilele de odihnă îi testează „disciplina”, dar a ajuns să aprecieze rezultatele cumulate. Spune că simte diferența după o săptămână de meciuri de 28 de minute, comparativ cu 32 de minute.
„Dacă vrem să fim o amenințare în finalul anului, trebuie să fiu disponibil”, a spus Curry.
După ce și-a revenit, Curry a înregistrat următoarele punctaje într-o serie de șapte meciuri care a dus Warriors la o serie de opt victorii consecutive: 24, 44, 31, 34, 29, 41, 25, cu mai mult de un punct pe minut.
Dar cât de des crede el că poate fi versiunea aceea a lui?
„Sper să fiu așa la fiecare al doilea meci”, a spus Curry. „Cel puțin până în martie, aprilie, mai.”
Contractul și viitorul
Înainte de sezon, Curry s-a confruntat cu o decizie importantă privind contractul. Warriors i-au prezentat mai multe variante de prelungire, iar esența era una dintre trei opțiuni: un contract maxim, o reducere salarială sau așteptarea, care ar fi oferit echipei cea mai mare flexibilitate pe termen lung.
El a ales o ușoară reducere salarială, semnând o prelungire de doi ani în valoare de 116 milioane de dolari, care eliberează 10 milioane de dolari din plafonul salarial al echipei în vara viitoare, cu o opțiune de jucător pentru ultimul sezon.
Decizia, a spus Curry, a fost despre claritate pentru toți cei implicați, despre eliminarea distragerilor și despre câștigarea valorii financiare pe care o merită ca jucător, oferind în același timp echipei un plus de flexibilitate. Vrea să rămână alături de franciza căreia îi dorește să-i ofere și al 20-lea sezon, posibil ultimul.
„Totul”, a spus Curry. „Am presupus că va fi probabil unul dintre ultimele, dacă nu chiar ultimul contract pe care-l semnez. Nu mi-e teamă să o spun. Dar poate mă voi surprinde și voi vrea să continui.”
Dacă circumstanțele ar fi cerut-o, Curry a spus că ar fi fost de acord să joace un rol secundar spre finalul carierei, la fel ca majoritatea vedetelor aflate în declin. Poate că va ajunge și acolo.
„Nu mi-ar răni orgoliul”, a spus Curry. „Vreau să câștig. Orice ar însemna asta, iei decizii în funcție de ceea ce ai în față.”
Totuși, Curry are în continuare talent de All-NBA, iar impactul său este prea mare pentru a fi relegat pe planul doi. Warriors sunt încă construiți în jurul puterii sale.
Echipa este însă fragilă și rănită. Butler și Moody încă își recuperează accidentările grave ale genunchiului și nu sunt așteptați înapoi decât la jumătatea sezonului. Centrul de start proiectat, Kristaps Porzingis, s-a retras din sport, iar contractul său nu a fost încă transferat printr-un trade. Curry este indisponibil. Asta înseamnă că 151,9 milioane de dolari din salarii sunt nefolosite pe termen nedeterminat, iar pentru a ține echipa pe linia de plutire în timp ce vedetele își revin, Warriors au la dispoziție doar 67,8 milioane de dolari în salarii pentru jucătorii disponibili.
„Echipa trebuie să-l ajute”, a spus Kerr. „Dacă putem să gestionăm meciurile și diferențele mici și să câștigăm câteva partide fără el, ne vom pune într-o poziție bună. Cred că o vom face. Îmi place atitudinea acestei echipe, energia, spiritul. Îmi place talentul nostru.”
Butler și Curry se vor întoarce în cele din urmă. Brandin Podziemski a arătat progrese notabile în al patrulea sezon. Departamentul de management al echipei pare să fi făcut câteva contracte bune, de nivel minim.
Apoi, sosirea lui Yaxel Lendeborg a adus viață în franciză, stârnind convingerea că Warriors au un rookie care poate contribui semnificativ imediat și poate evolua, în cele din urmă, într-o aripă de nivel mediu-înalt, capabilă să conducă echipa după plecarea lui Curry.
„Nu mă interesează 1A, 1B, 2A [ierarhia]”, a spus Kerr. „Nimic din toate acestea nu contează dacă nu ne facem treaba. Trebuie să câștigăm în detalii acum, apoi putem vorbi despre Jimmy, Yaxel, Steph și despre toți trei, care pot închide un meci. Atunci vom avea ceva. Atunci putem concura cu oricine. Dar în acest stadiu, suntem cei mai departe de asta.”
Fără Curry, echipa trăiește într-un regim de supraviețuire temporar. La o lună de la debutul în NBA, Lendeborg este pus să-și accelereze dezvoltarea, să preia rolul de creator de joc, pe care nu-l avusese nici la facultate, și să ducă Warriors la suficiente victorii până se întorc vedetele.
„Probabil 6 din 10”, a spus Lendeborg, când a fost întrebat despre încrederea în sine. „Va fi distractiv să încerc să-mi dau seama cum pot să marchez cel mai bine, ce trebuie să fac ca să fiu un marcator eficient. Restul, cele patru zecimi, sunt de tipul: oare voi fi la înălțimea așteptărilor? Voi putea să ajut echipa cum vreau? Timpul va spune.”
Curry a precizat că nu există și nu va exista în curând o decizie de retragere. Dar nu se teme să recunoască apropierea sfârșitului, spune el, pentru că l-a văzut pe tatăl său, Dell, și pe mulți dintre coechipierii lui Dell ajungând în această etapă finală, când corpul începe să slăbească și ceasul începe să bată.
„Vreau să apreciez ceea ce se întâmplă acum, pentru că nu vreau doar să trec prin mișcări”, a spus Curry. „Altfel, trece pe lângă tine.”