
Luka Doncic media 38,1 puncte pe meci la Los Angeles Lakers, o medie care ar depăși recordul lui Michael Jordan pentru cea mai mare medie de punctaj din epoca de după fuziunea NBA/ABA din 1976. Pe fondul acestui start extraordinar, întrebarea care se pune este dacă un rol atât de mare în atac devine o problemă pentru echipă.
Întrebarea ar putea părea sacrilegiu pentru fanii Lakers, care se bucură de începutul de sezon al lui Doncic, însă merită urmărită pe măsură ce slovenul împinge limitele producției ofensive din baschet. Lakers ocupă împreună primul loc în clasament, cu un bilanț de 13 victorii și 3 înfrângeri.
Doncic a ajuns în fruntea discuțiilor despre trofeul de MVP, dar și rata sa de utilizare, adică procentul de posesii ale echipei pe care le încheie cu o șută, o aruncare libera sau o pierdere de posesie, este una dintre cele mai ridicate din istoria ligii. Având în vedere că vedetele cu o utilizare extrem de ridicată au ratat aproape întotdeauna titlul, ar trebui ca un rol atât de greu să provoace îngrijorare?
Lakers au o serie de 13 victorii, în mare parte pentru că adversarii nu au reușit să-l oprească pe Doncic. Acesta a înscris deja de șapte ori peste 40 de puncte și de două ori peste 50 de puncte. Echipa are un rating net de +15,3 atunci când slovenul este pe teren și a obținut șapte victorii cu diferență de cel puțin zece puncte.
Dependența extremă a Lakers de Doncic reaprinde dezbaterea despre riscurile dominației cu mingea. Atunci când un singur jucător este atât de responsabil de succesul echipei, lotul rămâne vulnerabil dacă acesta suferă o accidentare, iar există și riscul ca jucătorul să ajungă la randamente în scădere.
Este un subiect vechi, care datează de zeci de ani: Jordan trebuie să paseze mai mult. Allen Iverson nu poate duce echipa singur. Russell Westbrook este un egoist cu mingea. Acum, ambițiile de titlu ale Lakers vor depinde de capacitatea echipei de a evita capcanele în care au căzut superstarii cu utilizare ridicată.
De ce se confruntă Doncic cu un precedent descurajator
Condițiile sunt ideale pentru ca Doncic să bată recorduri la punctaj și utilizare. Lakers au pierdut cinci dintre cei șapte cei mai buni marcatori din sezonul trecut și nu le cer extremilor să fie contribuitori ofensivi majori. La 27 de ani, Doncic se află la apogeul carierei, are o formă fizică excelentă și pare hotărât să profite de noul său statut de față a Lakers de după plecarea lui LeBron James.
„[Doncic excelează datorită] volumului de șuturi de trei puncte, combinat cu capacitatea lui de a ajunge la linia de aruncări libere”, a declarat antrenorul Lakers, JJ Redick, miercuri. „Dacă te uiți la majoritatea marcatorilor de elită, este o poveste veche. Jordan, Kobe [Bryant], au ajuns la linia de aruncări libere. Asta face diferența, iar când tragi 12 sau 13 șuturi pe meci cu o precizie de 40% de la trei puncte, poți marca la un volum foarte mare.”
Ca rezultat, startul lui Doncic a fost de-a dreptul extraordinar.
Un grafic arată punctajul și rata de utilizare pentru cei 285 de jucători care au acumulat cele mai multe minute în sezonul 2026-27. Doncic se află singur în colțul din dreapta sus, cu o distanță semnificativă față de un grup de vedete de top, în care se află Shai Gilgeous-Alexander, Victor Wembanyama, Stephen Curry și Giannis Antetokounmpo.
Rata de utilizare de 40,4% a lui Doncic este în prezent a treia cea mai mare din momentul în care au început înregistrările, în 1967, fiind depășită doar de 41,7% a lui Westbrook din sezonul 2016-17 la Oklahoma City Thunder și de 40,5% a lui James Harden din sezonul 2018-19 la Houston Rockets.
Deși utilizarea sa reprezintă un maxim în carieră, performanța din acest sezon este o continuare a stilului său preferat de joc, nu un experiment radical de moment. De altfel, utilizarea de 37,6% a lui Doncic la Dallas Mavericks în sezonul 2022-23 și cea de 38,1% de la Lakers din sezonul trecut se numără printre cele mai bune zece cifre din istorie.
Iată și o doză de realism: deși 41 de jucători au avut o rată de utilizare peste 35,0 într-un sezon, niciunul nu a câștigat titlul în acel an. În acest grup se numără jucători intrați deja în Hall of Fame, precum Jordan, Iverson, Bryant și Dwyane Wade, dar și viitori membri ai Hall of Fame, precum Harden, Westbrook, Antetokounmpo și Joel Embiid.
Explicația este simplă: este mai ușor să câștigi titluri cu mai multe vedete și marcatori de încredere în rezervă, iar este mai dificil și mai puțin rațional ca un singur jucător să domine complet atacul echipei atunci când joacă alături de altă vedetă sau de alte vedete.
Jordan este exemplul clasic. Echipa sa, Chicago Bulls, a fost lăsată fără șanse în primul tur de Boston Celtics, când utilizarea sa a atins maximul de 38,3% în sezonul 1986-87. Totuși, creșterea lui Scottie Pippen, dezvoltarea restului echipei și îndrumarea antrenorului Phil Jackson au adus rata de utilizare a lui Jordan la un nivel mai rezonabil pe parcursul anilor ’90. În fiecare dintre cele șase sezoane câștigătoare ale echipei din Chicago, Jordan a condus totuși clasamentul marcatorilor, dar utilizarea sa a variat între 31,7% și 34,7%.
Circumstanțe similare au modelat și anii de campionat ai lui Bryant și ai lui James.
Utilizarea lui Bryant a atins maximul de 38,7% în sezonul 2005-06, când Lakers au fost eliminați de Phoenix Suns în primul tur. După ce Los Angeles s-a întărit cu Pau Gasol și Lamar Odom, utilizarea lui Bryant a coborât la 32,2% și 32,3% în sezoanele câștigătoare de titlu 2008-09 și 2009-10.
James a înregistrat un maxim în carieră de 33,8% în sezonul 2008-09 la Cleveland Cavaliers, echipă eliminată de Orlando Magic în finala Conferinței de Est. În cele patru sezoane în care a câștigat titlul, utilizarea lui James a oscilat între 30,2% și 32,0%, pe măsură ce a jucat alături de Wade, Kyrie Irving și Anthony Davis.
Doncic versus cei doi jucători MVP cu utilizare ridicată
Deși Doncic încă își caută primul titlu, cariera sa spune o poveste similară despre „mai puțin înseamnă mai mult”.
În sezonul 2025-26, cel cu cea mai mare utilizare de până acum (38,1%), Doncic a suferit o accidentare la ischiogambieri în aprilie, care l-a scos din joc pe tot parcursul play-off-ului Lakers. În sezonul 2022-23, următorul sezon cu cea mai mare utilizare (37,6%), Mavericks au cedat spectaculos spre finalul sezonului și nu au ajuns în play-off.
În schimb, cea mai bună performanță a lui Doncic în play-off, o apariție în finala NBA din 2024 cu Mavericks, a venit într-un sezon cu a cincea cea mai mare utilizare a carierei (36,0%). Deși rolul său s-a diminuat ușor în primul sezon complet alături de Irving, Doncic era epuizat până la sfârșitul înfrângerii din finala de cinci meciuri în fața Celtics.
Înfrângerea cu 109-97 în fața echipei slabe Utah Jazz de miercuri a arătat ce se poate întâmpla atunci când Doncic nu este în formă maximă. Cu 29 de puncte, reușite din 28 de șuturi, și cu Austin Reaves indisponibil din cauza unei accidentări la călcâi, în a doua seară dintr-un back-to-back, Lakers au ratat să treacă de 100 de puncte pentru doar a doua oară în acest sezon.
„Crearea de șuturi pe care o cere [Doncic] își spune cuvântul”, a declarat Redick după înfrângerea de miercuri.
Având în vedere că rata de utilizare a lui Doncic se menține în prezent peste 40%, merită să privim ce s-a întâmplat atunci când Westbrook și Harden au depășit acest prag.
Sezonul lui Westbrook din 2016-17, la Oklahoma City, are unele asemănări cu actualul sezon al lui Doncic. Controversatul vedetă a avut libertatea de a „găti” după ce Kevin Durant a plecat la Golden State Warriors ca agent liber, la fel cum Doncic se află într-o situație nouă după plecarea lui James vara aceasta la Philadelphia 76ers. În acel sezon, Westbrook a condus NBA la punctaj, a câștigat singurul său trofeu de MVP și a fost căpitanul unei echipe cu 47 de victorii. Toate aceste distincții sunt la îndemâna lui Doncic în acest sezon.
Există însă și diferențe importante între cei doi jucători. Procentul real la șut (true shooting) al lui Doncic din acest sezon, de 64,4%, este mult mai bun decât cel de 55,4% al lui Westbrook din sezonul său de MVP, iar atacul Lakers este mult mai eficient decât cel al Thunder din 2016-17, care s-a clasat pe locul 15, în ciuda sezonului excepțional al lui Westbrook.
Când Thunder au fost eliminați de Houston în cinci meciuri în primul tur al play-off-ului din 2017, a fost clar că atacul lor suferise din cauza unui echilibru nesănătos. În al doilea meci, memorabil, Westbrook a marcat 51 de puncte și a tras 43 de șuturi, dar Oklahoma City a pierdut oricum. Sezonul este amintit ca o lecție: un atac construit pe un singur jucător, oricât de hotărât ar fi acesta, va avea dificultăți în play-off.
Sezonul lui Harden din 2018-19 seamănă mai mult cu actualul parcurs al lui Doncic. În acel sezon, Harden a avut o medie de 36,1 puncte, un maxim în carieră, și a fost căpitanul unei echipe cu 53 de victorii. Procentul său real la șut în acel sezon a fost de 61,6%, apropiat de cifra actuală a lui Doncic, iar Houston a avut al doilea cel mai bun atac din NBA.
Rockets din acel sezon aveau o șansă reală de a câștiga titlul, dar au pierdut în final o serie din turul doi cu campioana en titre, Warriors, în șase meciuri. Harden și Chris Paul nu au reușit să depășească talentul și experiența din Golden State, chiar dacă Durant a lipsit de la ultimul meci din cauza unei accidentări la gambă.
În ciuda succesului, sezonul Rockets din 2018-19 este amintit și ca o lecție: după înfrângerea cu Warriors, Harden și Paul s-ar fi certat, potrivit unor relatări, din cauza lipsei de circulație a mingii și a dependenței excesive de seturile de izolare. Rockets l-au transferat pe Paul înainte de sezonul următor.
Poate fi Doncic cel care reușește? Un campion recent oferă speranță
Există un argument relevant care joacă în favoarea lui Doncic și a Lakers.
Gilgeous-Alexander a condus Thunder spre titlul din 2025 cu o rată de utilizare de 34,8%, cea mai mare înregistrată vreodată pentru un jucător câștigător de titlu de la începutul înregistrărilor, în 1967.
Pe măsură ce analiza datelor a contribuit la perfecționarea atacurilor moderne, multe echipe au decis să-și consolideze cei mai buni jucători. Mai mult de jumătate dintre cele mai bune 50 de sezoane cu rată de utilizare de la 1967 încoace au avut loc în ultimul deceniu, iar startul remarcabil al lui Doncic poate fi văzut drept cel mai pur exemplu.
Echipele NBA au devenit, de asemenea, mai sofisticate în măsurarea volumului de muncă, datorită progreselor în datele de urmărire a jucătorilor.
„Nu cred în rata de utilizare”, a spus Redick miercuri. „Rata reală de utilizare este o aproximare mai bună, adică timpul petrecut cu mingea. [Doncic] a acceptat cu adevărat să joace mai mult fără minge și, în plus, generează puncte pentru noi.
Trebuie să luăm în calcul și toate pasele decisive pe care le obținem atunci când el are mingea în mâini și vine din blocaje. [Rata sa de utilizare] nu este o problemă.”
Potrivit definiției preferate de Redick, Doncic se află mai aproape de ceilalți mari jucători ai ligii. Până marți, el se clasa pe locul patru în NBA, cu 9,4 minute de posesie pe meci.
Dacă Gilgeous-Alexander și Thunder au împins limitele utilizării acum doi ani, poate un Doncic atent monitorizat să meargă și mai departe în acest sezon?
Este o întrebare justificată. Dar nu trebuie uitat că Oklahoma City avea cea mai bună apărare din NBA în sezonul 2024-25, iar Jalen Williams a fost o opțiune secundară foarte solidă în play-off. Chiar și așa, Thunder, favoriții clari, au reușit cu greu să învingă Indiana Pacers în șapte meciuri, pentru că volumul și eficiența lui Gilgeous-Alexander au scăzut vizibil spre finalul play-off-ului.
Deși Lakers din 2026-27 nu au o apărare de tipul celei din 2025 a Thunder, ei au anumite avantaje structurale și stilistice care l-ar putea ajuta pe Doncic să se descurce mai bine decât Westbrook și Harden.
Cel mai important este faptul că Los Angeles are un marcator secundar și un organizator dovedit în persoana lui Reaves, care are o medie de 24,7 puncte și 4,7 pase decisive pe meci, în încercarea sa de a obține prima selecție în All-Star. Cel mai discret partener al lui Westbrook în 2016-17 a fost Victor Oladipo, cu o medie de 15,9 puncte și 2,6 pase decisive. Paul a avut o medie de 15,6 puncte și 8,2 pase decisive ca a doua opțiune a echipei Houston în 2018-19, dar el și Harden jucau adesea pe rând, iar parteneriatul lor s-a destrămat.
Doncic și Reaves par să fie parteneri stilistici mai naturali și nu au arătat nicio tensiune interpersonală.
Ritmul de joc este un alt potențial avantaj al Lakers față de Rockets lui Harden. Houston s-a clasat pe locul 27 în ritm în sezonul 2018-19, încetinind jocul pentru ca Harden să poată ataca un adversar cu o varietate de mișcări individuale sau să atragă dublări care lăsau liberi tiri de trei puncte pentru colegii săi. Lakers se află în această sezon la mijlocul clasamentului după ritm, iar Doncic conduce un atac mai fluid, care a generat multe oportunități în tranziție. Menținerea implicării și a angajamentului întregii echipe este esențială pentru a câștiga atunci când un singur jucător controlează atât de mult din acțiuni ca Doncic.
Speranțele Lakers depind însă în mare măsură de sănătatea și productivitatea lui Doncic și a lui Reaves. Echipa va fi mereu bucuroasă de contribuțiile constante la punctaj ale pivotului Walker Kessler și ale unor jucători precum Quentin Grimes, care a înscris un maxim în carieră de 47 de puncte într-o victorie în prelungiri cu Charlotte Hornets marți.
Nimeni nu a fost mai bucuros de această performanță decât Doncic, care i-a contrazis în repetate rânduri deciziile lui Redick, pentru a-i trimite mingea veteranului în finalul meciului.
„[Grimes] a intrat în ritm și ne-a adus înapoi în joc”, a declarat Doncic. „Am vrut să-i dăm mingea așa cum a meritat. Ce meci uimitor.”
Doncic va fi nevoit să răspundă întrebărilor despre durabilitatea și forma sa fizică până când va câștiga primul titlu. Dar talentul său de pasator și disponibilitatea de a împărți gloria sunt printre cele mai bune motive pentru care poate crede că el și Lakers pot învinge istoria dificilă a superstarilor cu utilizare ridicată.